SAL, saluri, s. n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sal n., pl. urĭ (turc. sal, ngr. sáli, bg. sal). Siret. Plută mare compusă din altele maĭ micĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sal (rar) s. n., pl. sáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SAL, saluri, s. n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SAL1NITÁTE s. f. Conținutul în săruri al unei ape sau al unui sol. – Din fr. salinité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șal (șáluri), s. n. 1. (Înv.) Țesătură fină din păr de cămilă, țesătură fină de lînă. – 2. Broboadă, fular mare. – Mr. șal. Tc. (per.) șal, din hind. shal (Tiktin; Lokotsch 1802; Ronzevalle 104), și cu al doilea sens prin intermediul fr. châle, cf. ngr. σάλι, alb., bg. sal. – Der. șaliu (var. Munt. șaiu), s. n. (țesătură de lînă), înv., din tc. șali; șalon, s. n. (înv., țesătură deasă de bumbac).Sursa: Dicționarul etimologic român
șal n., pl. urĭ (turc. șal, cuv. de orig. pers., de unde și engl. shawl, fr. châle și rus. šalĭ). Vechĭ. Șaliŭ. Azĭ (d. fr.). Bucată de stofă groasă de lînă cu care orientaliĭ se încing la cap saŭ la brîŭ, ĭar în Eŭropa astăzĭ purtată de cocoane, maĭ ales de cele bătrîne, și de preuțĭ [!] ĭarna pe umerĭ saŭ peste urechĭ cînd poartă potcap. V. bertă, broboadă, baĭder.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șal s. n., pl. șáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șal n. 1. stofă de lână fină: subt un verde cort de șal POP.; 2. șal de încins, de îmbrobodit: coconașul era încins cu un șal roș cu flori NEGR. tată-meu se leagă în grabă cu șalul la cap GHICA; 3. boccea de înfășurat: cocoanele cu șal pe spate GHICA. [Turc. ȘAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)