RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RENITÉNȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence].
Sursa: Dicționar de neologisme
RENITÉNȚĂ s. f. (med.) rezistență la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
renitenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul renitent
renitentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul renitent