VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vistiérnic (-ti-er-) s. m., pl. vistiérniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VISTIERNÍC, vistiernici, s. m. (înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-]
- Vistier + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)