părắu (= pârău) s. n. (pl. păraie)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
părắŭ, V. pîrăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PĂRĂU, com. în jud. Brașov, situată în E depr. Făgăraș, pe stg. Oltului; 2.008 loc. (2000). Centru de cojocărie. Satul P. este atestat documentar în 1527. În satul Veneția de Jos, menționat documentar în 1235, se află ruinele Cetății lui Negru Vodă sau Cetatea Breaza (sec. 14) și biserica Adormirea Maicii Domnului (1790-1818, cu picturi originare).Sursa: Dicționar enciclopedic PÂRẮU s. n. v. pârâu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÂRẮU s. n. v, pârâu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. p ë r r u a, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. p ë r r u a, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. p ë r r u a, rom. râu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
parau - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul para
pârau - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul pârî
pârấu - Formă unică - pentru cuvantul pârấu