PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRETEXTÁ vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pretextà v. a lua de pretext: a pretexta o indispozițiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRETÉXTĂ adj. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții. (< lat. /toga/ praetexta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pretéxtă f., pl. e (lat. praetexta [subînț. toga, togă] adică „țesută saŭ ornată pe la marginĭ”, d. praetéxere, a țese în ainte [!]. V. țes). O haĭnă albă cu marginea de purpură pe care o purtaŭ tineriĭ patricienĭ în vechea Romă. Adj. f. Toga pretextă.
Sursa: Dicționaru limbii românești