CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].
Sursa: Dicționar de neologisme
*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.
Sursa: Dicționaru limbii românești
conjurát (livr.) s. m., pl. conjuráțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. – Din fr. conjuré.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
conjurat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul conjura