PREDETERMINÁRE s.f. Acțiunea de a predetermina; predeterminație. [< predetermina].
Sursa: Dicționar de neologisme
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
predeterminare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul predetermina