temleác, temléce, s.n. (reg.) 1. curea la lance. 2. cârlig de apucat peștele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
temleác (-éce), s. n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407).Sursa: Dicționarul etimologic român
temleác n., pl. ece (rus. temlĕák, dragonă). Cureaŭa cu care se ține lancea după umăr (Vechĭ). Dun. de jos (timleac). Cîrlig de vre-o 40 c.m. care e legat de o frînghie și servește la apucat maĭ bine morunu prins deja cu bahoru.
Sursa: Dicționaru limbii românești