OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oft n., pl. urĭ (d. of saŭ oftez. V. aht). Mold. Trans. Fam. Aht, întristare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oft (înv., reg.) s. n., pl. ófturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oft n. Buc. durere, suferință: câte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut POP. [V. ofta].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; #p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)