Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele opt:

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito.Der. optar, s. m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s. f. (a opta parte).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) opt v. defectiv (d. lat. opus est [de unde s´a făcut *opst, apoĭ opt), trebuĭe. V. op). Vechĭ. Trebuĭe: opt să murim.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) opt num. cardinal (lat. ŏcto, vgr. októ; germ. acht, engl. eight; it. otto, fr. huit, sp. ocho, pg. oito). Număr între 7 și 9. S. m. Cifra opt: un opt, doĭ opt saŭ doĭ de opt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opt1 num.; 8/VIII
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opt2 s. n., pl. ópturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opt num. de două ori patru. [Lat. OCTO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito.Der. optar, s. m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s. f. (a opta parte).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) opt v. defectiv (d. lat. opus est [de unde s´a făcut *opst, apoĭ opt), trebuĭe. V. op). Vechĭ. Trebuĭe: opt să murim.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) opt num. cardinal (lat. ŏcto, vgr. októ; germ. acht, engl. eight; it. otto, fr. huit, sp. ocho, pg. oito). Număr între 7 și 9. S. m. Cifra opt: un opt, doĭ opt saŭ doĭ de opt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opt1 num.; 8/VIII
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opt2 s. n., pl. ópturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opt num. de două ori patru. [Lat. OCTO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a