MĂLÍNĂ, măline, s. f. Fructul mălinului (1), drupă sferică de culoare neagră și cu gust amar, întrebuințat în medicina populară. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeură”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mălínă f., pl. e (bg. rut. rus. pol. malina, smeură, sîrb. málina; ung. malna). Fruct de mălin. V. călină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MĂLINĂ (‹ bg., ucr.) s. f. Fructul mălinului, drupă sferică neagră, cu gust amar. Se consumă în stare proaspătă sau sub formă de sucuri, paste etc.Sursa: Dicționar enciclopedic mălínă s. f., g.-d. art. mălínei; pl. mălíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mălină f. 1. fructul mălinului, negru și amar, de mărimea unui bob de mazăre. [Serb. MALÍNA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂLÍNĂ, măline, s. f. Fructul mălinului (1), drupă sferică de culoare neagră și cu gust amar, folosit în medicina populară. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeură”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
malina - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul malin
malină - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul malin