mánină, mánine, s.f. (reg., înv.) namilă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
mánină, V. namilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mànină f. Mold. namilă: aș vrea s’o văd cu două manine (fete) ca ale mele AL. [Vechiu-rom. mamină, colos, termen înrudit cu mămâie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a