MÍNI2 adj. inv., s. n. (fustă, palton etc.) scurt, până deasupra genunchiului. (< fr., engl. mini)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MINI1- elem. „foarte mic”. (< fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MINI2 adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (și ajunge până deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustă, pantalon etc. mini2 (1). – Din fr. mini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MINI1- Element de compunere care însemnează „mic” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. mini-.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MINI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „minim”, „foarte mic”, „în miniatură”. [< fr., it., engl. mini-, cf. engl. mini(ature)].
Sursa: Dicționar de neologisme
*míni adj. invar.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MINI1- Element de compunere însemnând „mic”, care servește la formarea unor substantive. – Din fr. mini-.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
MÍNI2 adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (până deasupra genunchiului). ◊ (Substantivat) Fustă, palton etc. mini2. – Din fr. mini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mî́nĭ, V. mîne.
Sursa: Dicționaru limbii românești