Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele fini:

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FINÍ vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire].
Sursa: Dicționar de neologisme

FINI, Leonor (Eleonora) (1918-1996), pictoriță italiană. Compoziții suprarealiste cu făpturi informe, hibride, halucinante, amintind tragismul și regresia vieții („Memorie geologică”, „Pământul roșu”). Scenografie și costume pentru pentru spectacole de teatru.
Sursa: Dicționar enciclopedic

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

finì v. a sfârși, a isprăvi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

fini - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fin

fini - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fin