MASÁT, masate, s. n. (Pop.) Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a masát (masáte), s. n. – Cuțit, briceag. – Mr. măsat. Tc. masat (Șeineanu, II, 250), cf. ngr. μασάτι, sb. masat.Sursa: Dicționarul etimologic român
masát n., pl. e (turc. masad, masat, d. ar. miš-haz). Cute de fer saŭ de oțel cu care măcelariĭ și cizmariĭ îșĭ ascut cuțitele. V. arcer.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*masát1 (masare) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită masát2 (unealtă) s. n., pl. masáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită masat n. 1. tocila cismarilor și a măcelarilor: dete cuțitul pe masat ISP.; 2. fig. viclenie: masatul muierii. [Turc. MASAT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MASÁT1 s. n. Masare. – V. masa2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
MASÁT2, masate, s. n. Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, folosită la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
masat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul masa
mașat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mașa