LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].
Sursa: Dicționar de neologisme
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
lenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul lent
lentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul lent