TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].
Sursa: Dicționar de neologisme
TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tentà v. a ispiti.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TÉNTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].
Sursa: Dicționar de neologisme
TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 