Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele fenta:

FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
Sursa: Dicționar de neologisme

fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÉNTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FÉNTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].
Sursa: Dicționar de neologisme

fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FÉNTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)