láscă s. f. – (Înv.) Grație, favoare, hatîr. Pol., rut., rus. laska (Tiktin). – Der. lascav (var. lascăv), adj. (generos, darnic), din bg., rut. laskav, pol. laskawy, rus. laskovyj.Sursa: Dicționarul etimologic român láscă f., pl. laște saŭ lăștĭ (pol. rut. laska). Vechĭ. Favoare, grație.
Sursa: Dicționaru limbii românești
láșcă s.f. (reg.) tăiței.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
láșcă s. f. – Tăiței. Mag. laska (DAR). În Trans., cf. lacșe.Sursa: Dicționarul etimologic român láșcă, laște, s.f. – (gastr.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Ai făcut niște lășcuță, / Le poți duce-n tileguță” (Memoria 2001: 110). – Din magh. laska „tăieței” (Papahagi, DA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș