sáscă2 s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrișori, cu pielița bobului tare. 2. plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii; roiniță. 3. lăcustă mică; cosaș mic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sáscă3, săști, s.f. (reg.) vale.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SÁSCĂ, sasce, s. f. (Pop.) Săsoaică. – Din sas + suf. -că.Sursa: Dicționarul limbii române moderne sască f. varietate de struguri. [Lit. (varietate) săsească].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sáscă2 s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrișori, cu pielița bobului tare. 2. plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii; roiniță. 3. lăcustă mică; cosaș mic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sáscă3, săști, s.f. (reg.) vale.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SÁSCĂ, sasce, s. f. (Pop.) Săsoaică. – Din sas + suf. -că.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
sască f. varietate de struguri. [Lit. (varietate) săsească].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
șáșcă, șáște, s.f. (reg.) insectă din famila lăcustelor; cosaș verde, cosaș mic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme