GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.Sursa: Dicționarul etimologic român
gașcă, găști s. f. 1. (peior.) grup de elemente declasate / de derbedei. 2. grup de adolescenți / de liceeni; grup de tineri; grup de prieteni.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gáșcă f., pl. ște și găștĭ (rus. gáečka, gáĭka, mutelcă, șurub. V. gaĭcă). Baracă, magherniță, prăvălioară. Fig. Adunătură, coterie, clică, cărdășie, societate de șarlatanĭ orĭ de egoiștĭ. V. gășcar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gáșcă (fam.) s. f., g.-d. art. gắștii; pl. găștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gașcă f. 1. colibă; 2. gazdă (ironic); 3. fam. adunătură, coterie: s´a spart gașca. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÁȘCĂ, găști, s. f. (Fam.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gâscă, gâște s. f. (peior.) 1. femeie proastă. 2. femeie naivă și sentimentală. 3. persoană care participă la jocuri de noroc și pierde din nepricepere.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấșteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gâscă f. 1. pasăre de casă din ordinul palmipedelor (Anser); 2. fig. femeie prostănacă; 3. pl. aplicațiuni metaforice (aluziune la labele pasării): a) șurupelnițele teascului de vie; b) cuiele sau mâinile vârtelniței; 4. stâlpii cari sprijinesc coastele prispelor (la casele țărănești); 5. Tr. bulz de mămăligă înbrânzită. [Bulg. GŬSKŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)