KIT s. n. ansamblu, set. (< engl. kit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
KIT, kíturi, s.n. Ansamblu, set. (din engl. kit) [def. MDN]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
*kit s. n., pl. kíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită KIT, kituri, s. n. 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop. 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. – Din engl. kit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)