BIT, biți, s. m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. bițiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme