PIZMĂTÁREȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. (Înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pizmătáreț și (vechĭ) pizmătár, -ă adj. (ngr. pismatáris, f. -ára). Invidios.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!pizmătáreț (înv., reg.) adj. m., pl. pizmătáreți; f. pizmătáreță, pl. pizmătárețeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pizmătareț a.și m. 1. pizmaș; 2. încăpățânat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PIZMĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, pizmătăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -ăreț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !pizmătăréț (rar) adj. m., pl. pizmătăréți; f. pizmătăreáță, pl. pizmătăréțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PIZMĂTĂRÉȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. (înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PIZMĂTĂREȚ, -EĂȚĂ, pizmătăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -ăreț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)