IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ițí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ițésc, imperf. 3 sg. ițeá; conj. prez. 3 să ițeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ițì v. Mold. 1. a se ivi deodată: se ițește el.., dar iezii nu-s nicăieri CR.; 2. fig. a se arăta nedeslușit: nu departe se iția clopotnița satului Al. [V. iții!].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) î́țĭ, V. ți.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îți v. tuSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
iți - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iț
iți - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iț
îți - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul tu
îți - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, masculin - pentru cuvantul tu
îți - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul vrea