HÂȘĂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. V. hâșâi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne hâșăì v. a face hâș, a goni păsările de curte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÂȘÂÍ, hâșâiesc, vb. IV. Tranz. A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hâșâí, hâșâiesc, (hâșăi), vb. intranz. – A alunga, a îndepărta; a țâpa: „Io de-acolo n-oi fuji, / Batăr cât m-a hâșăi” (Bilțiu 1990: 369). – Din hâș!, interj. cu care se alungă păsările de curte (onomatopee) + -îi.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb, IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)