făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.Sursa: Dicționar de argou al limbii române fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș ! fâș !].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)