HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s. f. 2. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
hârâitoare f. jucărie ce hârăe: fluierașe și hârâitori CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
hârâitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul hârâitor
hârâitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul hârâitor
hârâitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hârâitor
hârâitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hârâitor