LIDÍTĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr. lyddite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LIDÍTĂ, lidite, s. f. 1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric, folosit în mine. 2. Rocă sedimentară cu granulație fină, de obicei neagră-cenușie, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie. – Din fr. lyddite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LIDÍTĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oraș în Anglia].
Sursa: Dicționar de neologisme
LIDÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Lydd, oraș în Anglia) s. f. (PETROGR.) Rocă sedimentară, fin granulată, compactă, neagră-cenușie, sau brună-verzuie, alcătuită în special din cuarț, calcedonie sau Opal și formată prin silicifierea argilelor, tufurilor, calcarelor etc., deosebindu-se astfel net de rocile în care se găsește. Se utilizează uneori ca material abraziv fin.Sursa: Dicționar enciclopedic *lidítă f., pl. e (d. Lydia, o veche țară din Asia Mică). Min. Un schist argilos negru, impregnat cu cŭarț și care formează o peatră compactă, dură și aspră cu care se încearcă auru (și argintu) trăgînd o dungă pe suprafața eĭ. Se numește și ĭasp negru și peatră [!] de încercare. V. peatră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lidítă s. f., g.-d. art. lidítei; pl. lidíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LIDÍTĂ, lidite, s.f 1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric, folosit în mine. 2. Rocă sedimentară cu granulație fină, de obicei neagră-cenușie, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie. – Din fr. lyddite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)