GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a grosíme f. Calitatea de a fi gros.
Sursa: Dicționaru limbii românești
grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosímiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grosime f. volumul celui gros.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)