aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner].
Sursa: Dicționar de neologisme
aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m.Sursa: Dicționarul etimologic român abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigăriSursa: Dicționar de argou al limbii române ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aboná (a ~) vb., ind. prez. 3 aboneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. « la ») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane