GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GAVÓTĂ s. f. vechi dans francez, de origine populară, cu mișcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda. (< fr. gavotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GAVÓTĂ s.f. Vechi dans de origine provensală, cu mișcări ușoare în doi timpi; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală, precedând sarabanda. [< fr. gavotte, cf. it. gavotta, germ. Gavotte].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gavótă f., pl. e (fr. gavotte, d. pv. gavoto, porecla muntenilor din Alpĭ, rudă cu sp. gavacho, termin [!] de dispreț p. munteniĭ din Pirineĭ, și fr. sec. 17 gavache, laș). Un fel de dans în doŭă timpurĭ. Melodia după care se dansează.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)