Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele capitel:

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAPITÉL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum].
Sursa: Dicționar de neologisme

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

capitél (element de arhitectură) s. n., pl. capitéluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

capitel n. Arhit. partea superioară a unei coloane sau a unui pilastru: capitel doric, ionic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAPITÉL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum].
Sursa: Dicționar de neologisme

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

capitél (element de arhitectură) s. n., pl. capitéluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

capitel n. Arhit. partea superioară a unei coloane sau a unui pilastru: capitel doric, ionic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)