ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].
Sursa: Dicționar de neologisme
etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ETÁLĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale].
Sursa: Dicționar de neologisme