EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. (< fr. égaler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [< fr. égaler].
Sursa: Dicționar de neologisme
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită egalà v. 1. a face egal: a egala părțile; 2. a fi egal cu: nimic nu egala curajul său.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
egala - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul egal
egală - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul egal