delincvéntă (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvéntei; pl. delincvénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DELINCVÉNȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționism. (< fr. délinquance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DELINCVÉNȚĂ s.f. 1. Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].
Sursa: Dicționar de neologisme
delincvénță (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvénței; pl. delincvénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
delincventa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul delincvent
delincventă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul delincvent