DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. – V. decola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECOLÁRE s.f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. [< decola].
Sursa: Dicționar de neologisme
DECOLÁRE (după fr. décollage) s. f. 1. Evoluție a unei aeronave în cursul căreia aceasta se desprinde de sol, de suprafața unei ape sau de pe puntea unui portavion. 2. Desprindere de fundamentul înclinat al unor mase de roci, sub influența gravitației; rezultă cute de cuvertură și și pânze de d. Alunecările de teren reprezintă un proces de d.Sursa: Dicționar enciclopedic decoláre s. f., g.-d. art. decolắrii; pl. decolắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. V. decola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
decolare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul decola