DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; decalaj. [< decala].
Sursa: Dicționar de neologisme
decaláre s. f., g.-d. art. decalắrii; pl. decalắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
decalare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul decala