cotcă f. Tr. ghem, minge. [Slav. KOTŬKA, lit. pisica (ghemuită)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cóțcă s. f. – 1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).Sursa: Dicționarul etimologic român cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.
Sursa: Dicționaru limbii românești
coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÓȚCĂ, coțci, s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din sb. kocka „zar”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cóțcă s. f. – 1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).Sursa: Dicționarul etimologic român cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.
Sursa: Dicționaru limbii românești
coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÓȚCĂ, coțci, s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din sb. kocka „zar”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)