Bârsa f. 1. (Țara), ținut al Brașovului, câmpie la S.-V. de Brașov, numită de Sași Burzenland; 2. (Munții), porțiunea Carpaților spre apus de munții Buzăului, în care e așezat Brașovul; 2. (Râul), afluent de a stânga Oltului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Bârsa f. 1. (Țara), ținut al Brașovului, câmpie la S.-V. de Brașov, numită de Sași Burzenland; 2. (Munții), porțiunea Carpaților spre apus de munții Buzăului, în care e așezat Brașovul; 2. (Râul), afluent de a stânga Oltului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BẤRSĂ, bârse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bấrsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)