Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele Barca:

BARCA, familie nobiliară cartagineză, din care au făcut parte generalii Hamilcar, Hasdrubal, Hannibal.
Sursa: Dicționar enciclopedic



Barca m. puternică familie cartagineză, reprezentată de Amilcar și de cei doi fii ai săi, Anibal și Asdrubal, și fiind în rivalitate cu familia Hanon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÁRCĂ s. f. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (< it. barca, fr. barque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÁRCĂ s.f. Ambarcație mică, fără punte, cu vâsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca].
Sursa: Dicționar de neologisme

bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – It. barca.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bárcă, f. pl. bărcĭ (fr. barque, it. barca, lat. barca, din bárica, vgr. bâris, din copticu bari, id.). Luntre (în special cu fundu ascuțit, care e forma cea maĭ obișnuită). – Pop. la Dunăre și la mare varcă (ngr. várka). V. dubă, lotcă, oraniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

barcă f. luntre mică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bắrcă, (bercă, bârcă), s.f. – Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu 1990: 191). ♦ Bărcărie, „adăpost pentru oi în câmp„, toponim în Odești-Codru (Odobescu 1973). – Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac), care ar putea proveni din rom. (DA cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

bârcă – v. bărcă.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș