BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bifá (a ~) vb., ind. prez. 3 bifeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. – Din fr. biffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) bífă s. f., g.-d. art. bífei; pl. bífe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BÍFĂ, bife, s. f. Mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate. – De la bifa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)