RĂSTÉU s. n. v. resteu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răstéŭ, V. resteŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răstéu, răstaie, s.n. – Cui de fier cu care se închide jugul. – Din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
RĂSTÉU s. n. v. resteu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)