RÁSTER, rastere, s. n. 1. Placă de sticlă pătrată sau rotundă, liniată special, folosită în tipografie; sită fotografică. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
RÁSTER s.n. 1. Placă din sticlă cu o rețea fină de linii compuse din puncte, folosită în tipografie. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele; rastral. 3. Ansamblul liniilor alcătuite din puncte de lumină în care e descompusă o imagine de televiziune; rastru. [< germ. Raster].
Sursa: Dicționar de neologisme
RÁSTER s. n. 1. placă din sticlă cu o rețea fină de linii compuse din puncte, în tipografie. 2. instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele; rastral. 3. ansamblul liniilor din puncte de lumină în care este descompusă o imagine de televiziune; rastru. (< germ. Raster)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ráster (instrument) s. n., pl. rástereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RÁSTER (‹ germ.) s. n. Dispozitiv optic compus dintr-o placă de sticlă pe care sunt trasate combinații de linii foarte subțiri sau de puncte și care se așază, la fotoreproducere, în fața plăcii fotografice, pentru descompunerea imaginii în puncte de aceeași densitate; sită fotografică.Sursa: Dicționar enciclopedic RÁSTER, rastere, s. n. 1. Placă de sticlă pătrată sau rotundă, liniată special, folosită în tipografie; sită fotografică. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 