AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Din ngr. axión[esti].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a axión (axioáne), s. n. – Imn din slujba ortodoxă a Sfîntului Ioan Crisostom, care se cîntă atît în timpul slujbelor curente cît și la marile sărbători și comemorări. Gr. ἀξιόν (ἐστιν) „demn (este)”, care constituie începutul imnului.Sursa: Dicționarul etimologic român
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Ngr. axion[esti].Sursa: Dicționarul limbii române moderne axión n., pl. oáne (ngr. d. vgr. áxión estí „vrednic este”, cum începe acest imn). Un imn bisericesc care se cîntă la liturghie și la întronarea unuĭ prelat saŭ unuĭ monarh saŭ la praznice marĭ prezidate de un prelat saŭ de un monarh.
Sursa: Dicționaru limbii românești
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită axion (acsion) n. imn bisericesc, cântare de laudă ce începe cu vorbele: «Cuvine-se cu adevărat»: iar când pe l’acsion nu se vedea om cu om ISP. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în Biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)