Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cositorit:

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

cositorit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cositori