Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cositorit:
COSITORÍT2, -Ă,cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COSITORÍT1,cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COSITORÍT1,cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
COSITORÍT2, -Ă,cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
COSITORÍT2, -Ă,cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COSITORÍT1,cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COSITORÍT1,cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
COSITORÍT2, -Ă,cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
cositorit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cositori
