ACÚ adv. v. acum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACU-1 Element prim de compunere savantă cu sensul de „ac”. [< lat. acus].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACU-2 Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „auz”. [Cf. lat. acutus, gr. akouein – a auzi].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACU- elem. „auz”. (< fr. acou-, cf. lat. acutus, gr. akouein, a auzi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACÚ adv. v. acum.Sursa: Dicționarul limbii române moderne acú, V. acum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acù adv. fam. acum; acu e acu, acum e momentul decisiv: acu’i acu ca să-ți ’ncerci norocul EM. [V. acum].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACÚ adv. v. acum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACÚ adv. v. acum.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane