ACÍ adv. v. aici.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. ația, istr. ți(a). < Lat. *eccum hῐc (Pușcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Pușcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciași, adv. (înv., în același loc; în același timp), cu -și, cf. același.Sursa: Dicționarul etimologic român
ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224.
Etimologie: magh. ács.
Cf. astaloș, teslar.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali
ACÍ adv. v. aici.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ací (vest) și aícĭ, aícea (est) adv. (lat. eccu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). În acest loc, în opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ací (vest) și aícĭ, aícea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). În acest loc, în opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci în ainte [!] (saŭ în colo), de acum în ainte, începînd din acest loc orĭ moment. Aci... aci, acum... acum, cînd... cînd: aci rîde, aci plînge. Cît pe aci saŭ pe aci, pe aci (mold. cît pe ce), maĭ maĭ, aproape să – Și acía, acíe și acílea (vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ací (pop.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
acì adv. 1. în acest loc, în opozițiune cu acolo: e ascuns aci; aci e aci, aci e greutatea; 2. în acest timp; d´aci înainte; aci aci, când și când: aci râde, aci plânge; cât p´aci, aproape, mai mai. [Lat. ECC´HIC].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACÍ adv. v. aici.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACÍ adv. v. aici.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane