Elizée (Câmpiile ~) s. propriu f. pl.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Elizee (Câmpiile) f. pl. 1. Mit. locașul eroilor și al oamenilor virtuoși după moartea lor; 2. fig. loc desfătător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
elizee - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul elizeu
elizee - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul elizeu