CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Din cerb + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cerboáĭcă f. (oa dift.). Cĭută, femeia cerbuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cerboáică s. f., g.-d. art. cerboáicei; pl. cerboáiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)